sâmbătă, octombrie 24, 2009

Pacaleli, de 1 Aprilie, de-a lungul timpului...

1 Aprilie, Ziua pacalelilor
Pacaleli de-a lungul timpului si de-a latul globului


Este greu de stabilit un palmares, dar e posibil ca medalia credulitatii sa trebuiasca sa le fie acordata acelor belgieni care au postat mesaje de indignare si protest pe site-ul celui mai mare provider de internet din Belgia, Skynet, care pe 1 aprilie 2006 a anuntat, in cele trei limbi nationale, ca date fiind tensiunile crescande dintre flamanzi si valoni, umorul in public va fi interzis prin lege.

Specialistii ar putea insa argumenta ca marele premiu le-ar reveni de fapt americanilor care in 1998 au crezut anuntul publicat de catre lantul de restaurante fast food Burger King, prin care se facea cunoscuta lansarea unui hamburger pentru stangaci, conceput astfel incat ingredientele sa curga numai spre dreapta. (Ulterior, unii clienti au fost chiar auziti comandand: "Un hamburger normal, pentru dreptaci, va rog!".)

Se poate insa argumenta ca nimeni nu a depasit inventivitatea BBC-ului, care pe 1 aprilie 1957 a difuzat un reportaj in care puteau fi vazuti elvetieni care culegeau recolta de spaghetti, excelenta in acel an. Asa cum putea fi prevazut, multi telespectatori au telefonat intreband cum ar putea obtine si ei seminte pentru un arbore de spaghetti.

BBC-ul si-a depasit insa performanta, difuzand un reportaj despre migratia anuala a pinguinilor zburatori din Antarctica pana in jungla amazoniana.

In 1985, revista "Sports Illustrated" a scris despre povestea unui jucator de baseball care a reusit sa arunce o minge cu viteza de 270 km/ora si care ar putea sa joace la echipa New York Mets. Jucatorul Finch ar fi reusit sa ajunga la aceasta performanta dupa ce s-ar fi antrenat intr-o manastire tibetana.

In 1996, lantul de restaurante fast-food Taco Bell din America a anuntat ca a cumparat "Liberty Bell" din Philadelphia, simbol al independentei americane, pe care ar vrea sa il redenumeasca Clopotul Libertatii de la Taco, ceea ce a stirnit indignarea cetatenilor.

In anul 1977, ziarul britanic "The Guardian" publica un supliment de sapte pagini, pentru sarbatorirea celei de-a zecea aniversari a asa-zisei republici San Seriffe, situata in Oceanul Indian si compusa din mai multe insule. O serie de articole descriau arta si natura celor doua insule mai mari din componenta republicii, numite "Haute-Caisse" ("Lovele multe"- n.r.) si "Basse-Caisse" ("Lovele putine"- n.r.).

In 1992, radioul public american a anuntat ca Richard Nixon va candida la presedintie cu un nou slogan: "Nu am facut nimic rau si nu o sa fac nici data viitoare". Nixon era chiar imitat la radio si spunea acest lucru intr-un spot publicitar.

In 1998, in publicatia "Noii mexicani in slujba stiintei si a adevarului" a aparut un articol care spunea ca statul Alabama a schimbat, in urma unui scrutin, valoarea numarului Pi, din 3,14159, in 3,0, atribuindu-i "o valoare biblica".

In 1995, revista "Discover" anuntase ca un biolog renumit, Aprile Pazzo, a descoperit specii noi in Antarctica, printre care un animal al carui cap, cu un craniu plat, se putea incalzi si putea astfel sa strapunga gheata in viteza, tehnica folosita pentru a vina pinguini.

In 1976, astronomul britanic Patrick Moore a anuntat la radio ca, la ora 9.47, pe 1 aprilie, se va produce un eveniment exceptional, planeta Pluto va trece in spatele lui Jupiter. Aceasta noua aliniere a planetelor urma sa schimbe gravitatia pe Terra. Moore le-a spus ascultatorilor ca, daca la ora respectiva vor face salturi, vor avea impresia ca plutesc. Mai multe persoane au sunat la postul de radio ca sa spuna ca au avut aceasta senzatie.

Cea mai palpitanta legendă a monstrului din Loch Ness a fost detronată de o mărturisire. Cea mai cunoscută fotografie a creaturii, datînd din 1934, momeala care a făcut pe toată lumea să creadă în existenţa unui monstru în lacul scoţian, s-a dovedit un fals. 60 de ani mai tîrziu, pe patul de moarte, Christian Spurling, prietenul autorului, a recunoscut că Nessie era de fapt de cauciuc. Totul fusese o farsă pe care o pusese la cale împreună cu colonelul Robert Wilson, cel care fotografiase monstruleţul pentru a pune pe jar presa.

La fel s-a întîmplat şi în cazul autopsiei extraterestrului de la Roswell, filmată de Ray Santilli. Producătorul a mărturisit că filmul era o făcătură, dar numai după ce s-a umplut de bani din vînzarea lui. N-ar fi recunoscut dacă nişte ochi atenţi n-ar fi descoperit că extraterestrul era încheiat la gît cu un fermoar made... in China.

Nici Yeti n-a scăpat nepăcălit. Mai bine zis, amatorii de întîmplări inexplicabile au fost fraieriţi cu legenda maimuţei uriaşe nord-americane. După moartea lui Ray Wallace (în 2002), s-a aflat cum acesta imprima în noroi labele gigantice, iar în rolul lui Big Foot din scenele surprinse pe peliculă a jucat soţia acestuia.

Presa a reuşit de-a lungul timpului să facă farsele cele mai multe şi mai reuşite. Unele însă, cu voia sau fără voia jurnaliştilor, au fost de-a dreptul macabre.
Dramatizarea radiofonică a piesei „Războiul lumilor“, în lectura lui Orson Welles, a creat panică în America anului 1938. Ascultătorii au crezut că e o emisiune de ştiri care anunţa invazia marţienilor. Şase milioane de oameni şi-au părăsit casele ca să nu fie prinşi de invadatori. A fost o reacţie neprevăzută, scăpată de sub control.

La 31 martie 1940, Institutul Franklin din Philadelphia, SUA, a dat publicităţii un comunicat prin care anunţa că a doua zi va veni sfîrşitul lumii. Radio KYW a transmis: „Cele mai mari temeri ale noastre privind sfîrşitul lumii sînt confirmate de astronomii de la Institutul Franklin. Mîine, la ora 15:00, vine apocalipsa. Nu e o păcăleală de 1 aprilie“. Panica a luat sfîrşit abia după ce astronomii au negat teribila predicţie. Autorul farsei, ofiţerul de presă al Institutului Franklin, William Castellini, a fost demis.

Singurul post de televiziune din Suedia, emitea alb-negru în 1962. La 1 aprilie, Kjell Stensson, şeful departamentului tehnic, a apărut la ştiri anunţînd că, erau în posesia unei tehnologii care permitea telespectatorilor să vadă color dacă puneau în faţa ecranului o folie de celofan colorat. A doua zi, nu se mai găsea în toată Suedia o coală de celofan. Prima emisiune în culori a fost transmisă în Suedia opt ani mai tîrziu, dar tot pe 1 aprilie.

Tot presa este de vină şi pentru alte farse, mai mult sau mai puţin nevinovate. Radio BBC îi sfătuia pe oameni în 1957 să cultive macaroane în borcane, fiindcă aşa făcuseră şi elveţienii şi obţinuseră o recoltă senzaţională. În 1980, tot britanicii au căzut în plasa jurnaliştilor de la BBC, luînd de bună ştirea că istoricul ceasornic mecanic devine electronic, pentru a ţine pasul cu timpurile moderne.

În 1994, postul american National Public Radio anunţa că toţi cei care îşi vor face un tatuaj cu Coca Cola vor primi un discount de 10% pe viaţă pentru orice produs cu acest logo. La adresa http:// www. snopes.com/humor/mediagoofs/cnnobits.asp, puteţi găsi o farsă macabră comisă de un celebru site de ştiri. Pe 16 aprilie 2003, www.cnn.com a publicat necrologul vicepreşedintelui Richard „Dick“ Cheney, aflat la acea oră în viaţă. CNN şi-a cerut scuze faţă de înaltul demnitar, precizînd că farsele erau pregătite pentru alte personalităţi proeminente aflate în viaţă la acel moment: Ronald Reagan, Bob Hope, Fidel Castro, Pope John Paul II, Nelson Mandela, Gerald Ford.

Revista New Mexicans for Science and Reason publica în 1998 un articol în care anunţa că autorităţile statului american Alabama intenţionează să schimbe valoarea numarului Pi din 3,14159 în 3,0. Autorităţile au fost bombardate cu scrisori şi telefoane de protest din întreaga lume.

În 1998, un ziar argentinian a anunţat că Diego Maradona a încheiat un contract cu clubul Spartak-Moscova, pentru şase milioane de dolari, farsă ce a şocat milioane de fani.
Agenţia Itar-Tass a făcut şi ea o farsă în 1996, rămasă de pomină. A anunţat că s-a început fabricarea de grenade de mînă încrustate cu diamante, pentru ca victimele să sfîrşească într-un cadru mai luxos.

Associated Press şi-a păcălit colegii de breaslă în 1983 anunţînd că împăratul Constantin a creat Ziua Păcălelilor. Ştirea a fost preluată de mai toate ziarele americane.
Irish Times glumea în 1995, scriind că proprietarii parcului Disneyland negociază cu guvernul rus pentru a cumpăra cadavrul lui Lenin.

În 1982, Daily Mail anunţa că toate angajatele trebuie să fie controlate de sutien pentru a face dovada că nu poartă catarame care blochează semnalele radio-tv, catarame intrate pe piaţă recent şi care produceau mari pagube instalaţiilor tehnice.

În martie 1997, Internetul a fost inundat de pozele unei zîne pe care un trecător a descoperit-o pe cînd se afla la plimbare în zona Derbyshire din Marea Britanie. Site-ul a avut zeci de mii de vizitatori în numai cîteva zile. Pe 1 aprilie, autorul farsei, Dan Baines, a mărturisit că nu există nicio zînă, a vrut doar să încurajeze oamenii să creadă în minuni.

La începutul anului 2008, pozele „înainte“ şi „după“ ale unei femei care făcuse o cură de fructe ale palmierului Açaí împînzeau internetul. Farsa a fost demascată de către proprii creatori pe 1 aprilie, după ce vînzările la fructul-minune atinseseră cifre record.

Călătoria pe Lună a echipajului Apollo în 1969 este pusă sub semnul întrebării. Adepţii teoriei conspiraţiei sînt convinşi că totul e o imensă păcăleală fabricată pe platourile de filmare. Ei aduc argumente dintre cele mai meticuloase: steagul nu poate flutura pe Lună, pentru că nu există vînt în lipsa atmosferei, modulul greu de cîteva de tone nu s-a afundat în sol mai mult de 1 centimetru, în timp ce bocancul lui Armstrong a lăsat urme adînci, în casca astronautului se zăresc lumini şi alte amănunte care scapă ochiului unui nespecialist.

Scriitorul Dan Brown s-a lăsat păcălit • În anii ’60 un individ numit Pierre Plantard s-a dat drept urmaş al Merovingienilor, drept pentru care a cerut tronul Franţei. El susţinea că aparţine unei organizaţii secrete numite Prioria Sionului care are drept scop protejarea secretului descendenţei lui Iisus Christos. Experţii au demonstrat că documentele lui Plantard sînt nişte falsuri. Dar Dan Brown a muşcat momeala şi, ferm convins că Iisus s-a căsătorit cu Maria Magdalena şi au avut urmaşi în Franţa, a scris o carte care a păcălit o întreagă planetă!?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu