duminică, martie 14, 2010

Zărzăreua cu pistrui

Zărzăreua cu pistrui




Într-o încăpere, modern utilată, la un birou oval imens stă un domn plinuţ şi uşor grizonat îmbrăcat într-un costum ultimul răgnet, sau strigăt, sau urlet, mă rog!, costum ale cărui linie şi tuşeu arată, fără putinţă de tăgadă, că face parte din colecţia „John Galliano” pe 2010, prezentată la Milano. Alături de acest domn, mai într-o rână, la unul dintre cele două birouri mai mici şi dreptunghiulare, stă un domn, la fel de puţin grizonat care poartă un costum tot de la Milano, numai că linia sa este, hăăăt, tocmai din colecţia de... anul trecut!!!

―Hai, hai mai repede, domnule Dimache! Intraţi!
―Să trăiţi, domnule Dilimache, de fapt, domnule ministru-secretar de stat!
―Să trăiesc, măi Dimache, să trăiesc! Dar dacă se întâmplă să mai întârzii o dată, s-a zis cu tine!
―Am înţeles, să trăiţi, domnule ministru-secretar de stat! S-a zis cu mine.
―Uite, Spirache cum a ajuns la timp?
―Mă scuzaţi, domnule ministru-secretar de stat! Cu el nu se va zice.
―Şi tot nu înţeleg, cum dracului v-am găsit taman pe voi: Dimache şi Spirache, şefi de departamente?!
―S-a întâmplat... S-a întâmplat să fim veri cu dumneavoastră, domnule ministru-secretar de stat.
―„Domnule ministru-secretar de stat”. Bine că s-a întâmplat, Spirache. Acum eu, de fapt, nu te cert Dimache, dar îmi place să aud cum îmi spuneţi voi: „domnule ministru-secretar de stat”! Da, mă, sunt ditamai directorul general cu rang de ministru-secretar de stat şi asta nu datorită vouă! M-aţi înţeles?
―Înţeles, să trăiţi, domnule ministru-secretar de stat! rostiră cei doi într-un glas.
―Aşa! Acum, stai jos Dimache, să trecem la oile noastre!
―Aveţi şi dumneavoastră, domnule ministru-secretar de stat?
―N-am, Dimache, n-am, dar aşa se spune! Sau o să am dacă îmi daţi voi! Că voi sunteţi tari în astea!
―Se poate domnule ministru-secretar de stat, nu v-am dat noi de fiecare Paşte câte 10-15 miei?!
―Ba da, măi Spirache, nu mă plâng. Să intrăm în probleme, doream să spun...
―Să intrăm, domnule ministru-secretar de stat!
―Că trebuie să ieşim şi noi în faţă cu ceva. Să vuiască presa. Să fim felicitaţi, mai ales eu. Tu, Dimache, de exemplu, ce ai făcut pentru ca sectorul de care răspunzi să nu mai aibă pierderi?
―Eu, ca sectorul de care răspund să nu mai aibă pierderi, domnule ministru- secretar de stat, deci, şi ca să vuiască presa, deci ca să nu mai aibă mari pierderi, pierderi datorate, în general, pierderilor neplanificate, domnule ministru-secretar de stat, eu, adică în departamentul pe care, cu onoare, îl conduc am dezvoltat o încrucişare a zarzărului de stepă cu cel de câmpie, iar rezultatul nu a întârziat să apară.
―Bravo! Ce a apărut?
―Zarzăre, să trăiţi, domnule ministru-secretar de stat!
―Cum, să trăiesc zarzăre, tembelule?!
―Adică, am obţinut un zarzăr care...
―Stai aşa, Dimache! În primul rând, spune-mi ce este zarzărul?
― Zarzărul, domnule ministru-secretar de stat, adică Armeniaca vulgaris, este un pom fructifer asemănător cu caisul.
―Bun! Zi mai departe!
―Fructele acestui exemplar obţinut prin încucişări multiple sunt mult mai rezistente decât cele ale zarzărului comun, cel de câmpie.
―Să zicem că nu sună rău. Ce facem noi cu fructele, Dimache? Cu zărzărelele!?
―Noi, cu fructele, domnule ministru-secretar de stat, ca să vuiască presa...
―Şi să ieşim în faţă, domnule ministru-secretar de stat, mai ales dumneavoastră.
―Exact aşa cum spune şi Spirache, şi pentru ca noi să ieşim în faţă, domnule ministru-secretar de stat, mai ales dumneavoastră, am obţinut zărzăreaua cu pistrui...
―Zărzăreaua cu pistrui?!?
―Zărzăreaua cu pistrui, domnule ministru-secretar de stat.
―Şi ce aduce nou zărzăreaua cu... pistrui?
―Pistruii, domnule ministru-secretar de stat.
―Pistruii!!! Extraordinaaar! Şi la ce sunt bun ăştia, Dimache?
―Pistruii, domnule ministru-secretar de stat, protejează mult mai bine fructul, oferindu-i, în cazul grindinei de câmpie, o protecţie de cu până la 15 minute mai mare, decât în cazul zarzărei comune, exact cât îi trebuie pentru ca grindina sa se oprească. Conferind astfel o producţie record pe cap de pom fructifer încrucişat.
―Măi, Dimache, cum să zic!? Sună... interesant. Bun, le-am obţinut şi ce facem cu ele? Aici e şpilu’!
―Domnule ministru-secretar de stat, şpilu’ este că după ce le-am obţinut intervine departamentul colegului meu Spirache.
―De la Ana la Caiafa. Ia, zi, Spirache!
―Dar nu le ştiu nici pe doamna Ana, nici pe doamna Caiafa!? Să sun la Resurse Umane să...
―Lasă!!! Spune mai departe!
―Domnule ministru-secretar de stat, aşa obţinute cum sunt, oamenii din departamentul meu culeg aceste zarzăre, cu mare grijă, după care le pun în lădiţe din lemn de bambus tailandez, decorat cu intarsii de fildeş şi le livrează, contra-cost, departamentului colegului meu Dimache.
―Contra-cost?!
―Păi, da, domnule ministru-secretar de stat, să creăm plus-valoare.
―Aşa, şi? Acum mingea este în terenul tău, Dimache.
―Da? Mă apropii de minge, o plimb un pic, după care o şutez şi dacă dau gol... este gol, dacă nu, nu!
―Dimache, era vorba de a relua discuţia despre zarzăre!
―Exact, domnule ministru-secretar de stat, iar în departamentul meu, printr-o tehnică specială aplicată de utilajele pe care tocmai le-aţi importat, le scoatem sâmburii, după care le livrăm, frumos ambalate în pergament japonez, departamentului colegului meu. Evident...
―Contra-cost.
―Ca să creăm...
―Plus-valoare.
―Exact, domnule ministru-secretar de stat, eu preiau, de la colegul meu Dimache, fac un proces-verbal de constatare...
―Pentru ce?!
―Pentru că pe timpul transportului sigur s-au depreciat câteva zarzăre, domnule ministru-secretar de stat.
―În cinci metri!? Ei, dar dacă sunt numai câteva zarzăre, zi mai departe, Spirache!
―Aşa, le preluăm la departamentul meu, le facem o baie cu apă distilată, după care le punem la fiert în cazanul sub presiune, Siemens-Martin, pe care l-aţi adus cu mari sacrificii din Germania. Timpul de fierbere şi de coagulare al zaharurilor este de circa 120 de minute, aşa scrie la manual. Luăm zarzărele fierte şi le punem la borcan şi le mai lăsăm două zile la bain-marie. La trei zile de la răcirea controlată, punem capacul, facem pasteurizarea şi trimitem întreaga producţie la departamentul colegului meu, Dimache.
―Contra-cost, desigur!?
―Bineînţeles, domnule ministru-secretar de stat.
―Ca să creăm...
―Plus-valoare.
―Bine, tu ce faci Dimache, că mingea este în terenul tău?
―Vreţi să spuneţi... borcanul!?
―Ce borcan, Dimache?!
―Borcanul cu producţia pe care colegul meu, Spirache, a obţinut-o din fierberea zarzărelor, domnule ministru-secretar de stat.
―Cum, doar un borcan?! Adică voi vreţi să spuneţi că eu am adus toată această aparatură, de peste două milioane de euro, ca să obţinem un singur şi unic borcan?! Şi ăla de zarzăre!? spunând acestea trase un pumn zdravăn în biroul oval.
―Să nu stricaţi decorul, domnule ministru-secretar de stat. V-aţi lovit şi la mână.
―Asta nu-i treaba ta, Spirache. Cum dracului pot eu să ies în faţa presei?! Ce le spun eu?! Că după o investiţie de peste două milioane de euro, am reuşit să obţinem un borcan de aşa-zise caise!
―Zărzărele cu pistrui, domnule ministru-secretar de stat, nu orişice!
―Zărzărele timpurii de stepă, domnule ministru-secretar de stat.
―Un borcan, auzi! Voi aţi tâmpit! Şi cam câte bucăţi intră, aşa, într-un borcan?
―Domnule ministru-secretar de stat, am reuşit, prin eforturile conjugate şi ale celorlalte departamente externalizate, să introducem, aşa, fix 36 de zărzărele.
―Fix, Spirache!? Fix 36?!
―Fix, domnule ministru-secretar de stat. Niciuna în minus.
―Mă, voi mă omorâţi! Şi cam care sunt costurile per zărzărea?
―Serviciul Operaţional-Financiar-Contabil-Administrativ-PSI, adică doamna Tăsica, ne-a făcut o calculaţie per zărzărea de circa 1000 de euro...
―Ceee? O mie de euro?!
―Vedeţi, domnule ministru-secretar de stat, că sunteţi surprins! Păi dar când va afla presa. O să vuiască exact cum v-aţi dorit.
―O să vuiască idiotule, iar eu o să zbor de aici vuit gata, cu voi legat de picioare. Trebuie neapărat să inventăm ceva...
―Ceva... Ceva, ce, domnule ministru-secretar de...
―Mai lăsaţi-mă cu linguşeala!
―Dacă trebuie să inventaţi ceva, atunci noi am plecat, domnule mini...
―Nu plecaţi nicăieri. Mi-a venit...
―Dumneavoastră?!
―Ideea, Spirache! Ce-ar fi să le spunem că sunt zărzărele islandeze cultivate la umbra cocotierilor de stâncă, pasteurizate cu lapte de capră tibetană şi stropite cu pulbere de cristale Swarovski...
―Domnule ministru-secretar de stat, numai dumneavoastră putea să vă iasă o asemenea idee genială!
―Păi, sigur că numai mie că de aia sunt...
―Ministru-secretar de stat.
―Exact! 5000 de euro per zărzărea. Depăşim planul, în 100 de ani amortizăm investiţia şi iau şi primă specială. 50% din salariul pe ultimele 12 luni, dar tocmai în acel moment, în cadrul uşii, se ivi un căpşor brunet cu multe moaţe-n păr.
―Domnule Dilimache, puteţi să opriţi repetiţia! Au sunat de la Cabinetul domnului prim-ministru, postul de director general cu rang de ministru-secretar de stat a fost ocupat de un reprezentant de la UDMR.
―De la UDMR?!
―Da, de la UDMR!
―Ete, al dracu’, să-l văd eu cum o scoate la capăt cu zarzărele tâmpiţilor ăstora!
Ăsta-i şpilu’!!!