Malpraxis 2

Malpraxis în Balcani
(banc românesc)



La Spitalul Militar din oraşul X, dimineaţa, doctorul la căpătâiul pacientului proaspăt operat.


Flăcăule, aş vrea să te felicit pentru curajul şi rezistenţa dumitale! Rar mi-a fost dat să dau peste un bărbat atât de rezistent. Cu cât stoicism ai îndurat, până la urmă, totul.
―Vă mulţumesc!
―Dar am şi eu o curiozitate, sergent...
―Ordin, domnule colonel!
―Totuşi, nu înţeleg de ce te-ai opus la administrarea anesteziei, că doar era nu era vaccinul contra AH1N1?!
―Ştiţi, domnule doctor, eu venisem, de fapt, în vizită la un fost camarad de-ai mei, de la salonul 16 bis. A fost adus rănit din Irak şi...
―Ceasu’ rău! Bine, măi, amărâtule, dar nu puteai să vorbeşti!?
―Am vrut, dar dumneavostră sunteţi mai mare în grad, aţi ţipat la mine şi n-am vrut să par un militar nesubordonat.
―Bravo, tinere! România, de oameni ca dumneata are nevoie! Oameni care să-şi cunoască locul. Care să respecte regulamentele, ordinele şi cutumele militare.
―Am înţeles!
―Trebuia să fii mai vigilent, totuşi!
―Am încercat, dar...
―Şi-apoi, dacă nu eram mai atent puteai să dai ortu-popii.
―Vă mulţumesc, domnule doctor!
―Şi, ca să nu te raportez superiorilor tăi, poţi să aduci şi tu o sticlă de whisky, un cartuş-două de ţigări, nişte cafea şi ceva la asistente!
―Domnule doctor, am uitat să vă spun, pe când veneam încoace, mă luase aşa o durere de amigdale...
―Păi, de ce nu spui aşa, soldat! Cinci sute de euro şi se rezolvă!
―?!
―Următorul, vă rog!