R U G Ă

Prea Cucerniciei Sale, Părinte Adrian Beldianu,
Preot paroh al Mănăstirii "Mihai Vodă" - Bucureşti


R u g ă

de Ion Bogdan Martin


Aud stihirile samoglasnice
Şi mă rog,
Din Dumnezeul Trinitar,
Asupră-ne, să se coaboare Sfântul Duh,
Cel dătător de viaţă,
Şi să ne miruiască,
Să ne mântuiască,
Să ne iubească,
Să ne îmbuneze,
Să ne-ntremeze
Pe noi românii
Şi pe toţi trăitorii
Acestui pământ încercat!
Şi să vedem mai bine,
Să auzim mai bine
Şi să înţelegem mai bine,
Acum şi în vecii vecilor,
Amin!

AVANT LA LETTRE

Avant la lettre


de Ion Bogdan Martin



Teleleici sleite, de vremi şi veaţă,
Înstrăiate în caţaveici c-o statură mai mare
Culcau, din faptul noaptei, marfa ponosită
Pe josu, pe strenţe,
În iarmarocul femeiesc
De la Târgul Cucului
Alimănit la maizăzi de Sf. Gheorghe cel Nou.
Dar aiasta numa’ marţa şi vinerea,
Pe la 1785,
Pre timpul Mavrogheniului fanariot
Care, mărnicosu din fire,
Spre nebunirea bucureşteanului de rându,
Dădese nizam breslei zlătarilor
Să-i înveşmânte în aur
Coarnele cerbilor
De la birja domnească!
Aci, muierile îşi toiau marfa,
Haine vechi – bulendre
Şi pânzături pentru cocoanele scăpătate de la oraşu.
Estimp, târgu’ să împlea
De baraşnici,
Mai ales după prânzare
Ş-atunci, să te ţii tocmeli la bazea,
La mexică şi testemele
Pentru mardalâc.
Care mai de care să facă alişveriş,
Chilipir pentru procopsală.
Când o boace de codană gureşă s-auzi dintre boscârţe,
Şi paos în tot târgu’ să puse.
Ş-aşa ghizdava sfadnic glăsi:
„Bă, mocârţelor, grăim în toatele idiomurile lumii
Da’ în dulcea limbă românească, noi, când am mai rostui?!”
Paosul să sâmţa, cale dă 10 poşte,
Taman până sus în talanga bisericii...
„Lasă!, zisă un voinic, c-o uitătură mânecătoare,
O să vie unu’, Eminescu, fiu de căminar,
Ş-o să-i ştudiruiască pre toţi!”
Şi când baraşnicii auziră aşa minunăţie
Începuseră a urla din afundul rărunchilor:
„Scumpăr Iminescu, scumpăr Iminescu...”,
„Dau mii dă galbeni şi comori pentru Iminescu!”,
„Dau toată avuţia, neamuleee...!”

Optimistă rău!

Optimistă

de Ion Bogdan Martin




Se coace!
Da, dar înainte de asta
Se frământă
Ca la nuntă,
Bine, bine de tot.
Da, dar înainte de asta
Ar fi trebuit să fi fost cules
Şi pus la uscat şi bine ales.
Da, dar înainte de asta
Era bine să fi şi plouat
Solul să fi fost gras şi sedimentat.
Da, dar înainte de asta
Ar fi trebuit să fi fost semănat...
Da, dar cine-ar mai fi stat
Cu viitorul la sfat?!
Cine?!
Ei bine, şi totuşi se coace.
Se coace ceva!

Opera magna

Opera Magna
(Trad. liberă: realizare uriaşă, enormă, incomensurabilă...)

de Ion Bogdan Martin



Una caldă, alta rece
Doar în viaţă se petrece
Azi e una, mâine-i alta
Viitor cioplit cu dalta

Ş-om sculpta o viaţă fie bună, fie rea,
Tot privind la graba cum se scurge Dunărea.
Şi-i dor şi doare că tot ce-i bun a fost de mult
Şi-i tot mai rece marmura şi rece suflă vânt

Rece peste gânduri, peste operă şi peste trup.
De-aceea, avant la lettre, eu vă salut şi vă şi pup!
Nu uitaţi să lăsaţi un zâmbet la ieşirea din muzeu
Ca să ştie toată lumea că n-am fost chiar... Dumnezeu!!!

Hai cu...

Hai cu...

de Ion Bogdan Martin


Hai cu mine-n nemurire
Sus în deal la mănăstire

Hai cu mine la plimbare
Prin fân proaspăt şi cicoare

Hai cu mine peste ape
Să vedem peştii de-aproape

Hai cu mine la taifas
Ş-om vorbi prin gând şi glas

Hai cu mine-n gara nouă
Să stropim trenul cu rouă

Hai cu mine-n circul vechi
Să ne tragem de urechi

Hai cu mine la femei
Tu cu una, eu cu trei

Hai cu mine, Sigmund Freud, în idilica-mi poveste
Unde visul n-are capăt iar mesajul... te priveşte!

PIANISTUL

Pianistul

de Ion Bogdan Martin



Maestrul, cu timbrul uşor tremurat,
Mi-a recitat cea mai nouă, celestă poezie.
Eram năuc, pierdut şi suspendat
De personajul desprins, parcă, dintr-o elegie.

Şi-a dat şuviţa cânepie într-o parte,
S-a aşezat la pian, a privit în jos şi ah!,
Pătruns de geniu şi de eternitate,
A interpretat magistral o piesă de-a lui Bach.

Acest moment l-am zărit printr-un ochi de curcubeu
Deschis de dâra albastră, scursă din cerul rămas fără apă
Şi-n veci nu mi-am imaginat că, mirean, tocmai eu,
Am fost ales să văd şi să aud ceea ce altora le scapă.

Puţin se mai vorbeşte, infim se mai recită şi, zău, e tare trist
Că îngerul Nichita, în genunchi, ne roagă: nu trageţi în pianist!

Tai-Chi

Blestemul Tai-Chi

de Ion Bogdan Martin


Alo! M-auzi? Sunt eu, iubitul tău, te rog o şoaptă să nu scoţi!
Doar să m-asculţi, te voi blestema şi să-mi răspunzi dacă mai poţi.

Te blestem, iubito,
să te mângâi peste pleoape
Să te am mereu aproape!
Te blestem, iubito,
să te mângâi peste sâni
De sâmbătă şi până luni!
Te blestem, iubito,
să te mângâi peste tors şi coapse
Să-mi sară neuronii din sinapse!
Te blestem, iubito,
să te mângâi cu iubire peste tot
Şi să intru-n transă, să fiu hot!
Te blestem, iubito,
să fim precum principiile lui Yin şi Yang
Care se cuplează în Tai-Ciu-ul ca un gang
Te blestem, iubito,
să te... Cuuum?! Alo! Dddar cine...
Cu mama iubitei?... Bine, bine...
Mă scuzaţi! Ce? V-a plăcut poemul!
Ah, deci nu poemul, ci... blestemul!
Să vin la dumneavoastră?!V-aţi încins?!
Doamne, oare cine, cine m-a împins!?
Doamnă, este o eroare, o simplă potriveală
Şi mai cred că a fost o regretabilă greşeală!
Sărut mâna! Pa! Un an bun, cu sănătate!
Am închis. Eram pierdut, căzut pe spate.
Dar, ia, că sună telefonul. Acuma, imediat!
Da! Tu eşti iubito?! Vai! Vai, ce bine c-ai sunat!
Pentru că mai devreme.. Ce? Tot tu, şi te-ai jucat!?
Atunci, ca să completez cu un vers de neuitat
Eu, precum Luceafărul lui Eminescu, la tine mă cobor
Şi acompaniat, cu cânt, de cel mai mare preoţesc sobor,
Sincer îţi declar că: şi dacă amenzi de voi plăti
Eu tot am să te bag, cu drag şi-adânc, în p... mă-tii!

Companie de... stat

Companie de... stat


de Ion Bogdan Martin



Mă scol dimineaţă,
Cu greaţă,
Şi cu faţa la cearceaf.
Praf!
De obicei, dorm cu mâna stângă sub pernă,
Pace eternă.
Mă trezesc,
Să nu putrezesc,
Fac un duş cu apă potrivită
Multă, cât pentr-o vită.
Citesc presa pe net
Pe sărite, neatent.
Mă îmbrac şi plec la birou
Cu maşina companiei, nu ca orice bou.
Acolo, secretara îmi iese-nainte
Cu cafeaua fierbinte,
Deşi i-am spus că nu beau cafea.
Da, dar ea bea!
Ne punem la taclale
Cam cât fierbe o oală cu sarmale.
Trecut de 12 şi jumătate
Este ora de masă, frate.
Pe la două mă-ntorc, frânt
Mă mai uit pe net, mai şi cânt.
Se face patru, gata!
Îmi iau borseta, sărut fata
Şi plec cu gaşca la bere
Caterincă la durere.
Târziu în noapte,
După unu jumătate,
Ajung, în fine, acasă
Nevasta, frumoasă şi ea, dar grasă,
M-aşteaptă c-un zâmbet zbanghiu
Şi ţipă că este târziu
Scot o brăţară cu multe carate
I-o vântur şi cade pe spate
O ridic, pe brăţară, îmi iau halatul de baie
Şi plec la duş să mă curăţ de zoaie.
După care,
După aşa o zi obositoare.
Merg satisfăcut la culcare.
Adorm ca un prunc, fără suzetă şi lapte,
Cu mâna stângă sub pernă jumate,
Cu gândul la o nouă zi în urbea cetăţii,
O zi grea de muncă în slujba societăţii...

Nadejda

Nadejda, dragostea mea

de Ion Bogdan MARTIN



Am venit, Nadejda, la tine, peste Prut
Am venit, fetiţo, ca să te... sărut
Am venit, dar tu plecaseşi, probabil că de mult
La Kişinău nu mai era nimic, nimic ca la-nceput
Venisem, Nadejda, la tine peste Prut
Hotărât, fetiţo, ca să te... sărut
Mi-aduc aminte, înainte, cum eram
Ca doi copii din fatidicul Siam
Doamne, şi cum ne mai iubeam!
Pe pat, pe laviţă şi sus pe geam
Îmi vuia papionul
Vuia chiar şi avionul
Pentru tine l-am iubit pe Stalin, vaşnicul „tov”,
Pe Elţân, pe Breşnev şi pe Gorbaciov
Doamne, Doamne şi cum ne-am mai iubit!
Pe jos, pe aragaz, pe lama de cuţit
Erai, Nadejda, ca o floare
Erai... ai fost precum o boare
Erai gingaşa balerină
Suavă lebădă-n grădină
Erai, Nadejda, ca o taină rece
Erai valul care te petrece
Erai, Nadejda, o artistă
Erai distinsă ka...ghebistă
Şi-atunci am venit, la tine, peste Prut
Cu ordin, Nadejda, să te execut
Şi nu oricum aşa... în doru’ lelii, ci definitv
De-aceea sunt înarmat, iubito, cu-n... prezervativ

Lansare carte Bookfest 2011 - Teatru "Tranka-Fleanka"