SCRUMIERA PENTRU MÂNA STÂNGĂ

                                                                                             de Ion Bogdan MARTIN

Seara de poveste.

Ninge fără şir.

Târziul parcă nu se mai opreşte.

Iubita mea – distinsă, iubita mea –

ţine cu mâna dreaptă ţigara

aprinsă.

Priveşte, prin ochiul albastru de geam,

absent priveşte...

misterioasă,

aproape lascivă...

îşi scutură scrumul,

îl scutură calm,

cu gestul banal al corpului obişnuit să se-ntindă,

pe covor,

covorul cenuşiu cu motive roşii

zoomorfe.

Dar ea este atâta de frumoasă!

E-atât de frumoasă...

şi uit

ceaţa care inundă noaptea,

ceaţa care evadează pe fereastra

deschisă.

Pe umărul plutind în valuri

– valuri mişcătoare de păr înnoptat –

aşez tributul,

sărutul meu supus,

sărutul meu premeditat,

sărutul 

datorat obrazului fardat

şi gurii ei distinse.

Din ochii – fructe de ienupăr –

din ochii dulci mă-nvăluie

o rugăciune...

şi iert ţigara

ce-mi sufocă-n negura adâncă

iarna mea de vis,

noaptea de poveste,

târziul fără de sfârşit...

Dar ea este atâta de frumoasă!

E-atât de frumoasă...

şi nu mai vreau decât să mă cufund

în mrejele acestui trup distins

învăluit în umbre...

Ţigara îşi porneşte iar dansul ei

ciudat

cu zborul inversat

către covor...

şi cu parfum de ape tulburi...

Ce mult mă doare noaptea

aşternută pe ochiul albastru de geam,

inocent şi plin de dorinţi...

Ce mult mă răneşte

acest romantism

desuet,

inutil,

aşezat de-a curmezişul

între,

între amorul meu  noptatic

şi-acest covor

îmbibat de scrumul ce-a dansat

pe întuneric...

Starea vremii...

de Ion Bogdan Martin

Ştirile meteo

anunţă furtună.

Furtună

pe tot teritoriul fiinţei mele.

Ziua de astăzi a fost una tristă.

Încă una.

O zi de hotar abulic

în care prigoriile înnegură cerul

şi nori negri-pământii se adună

din ce în ce mai mult

şi toţi sunt deasupră-mi.

Asupră-mi.

Sunt în mijlocul vâltorii

simt deja fuiorul tăios al vântului

şi câţiva picuri mari,

ca de gheaţă,

cum mă lovesc peste mâini,

peste trup.

Atmosfera e din ce în ce mai dezolantă

mai apăsătoare

Din ce în ce.

Nu mai e mult

Şi natura va dezlănţui potopul

Potopul!

Iar tu te încăpăţânezi,

te încăpăţânezi să deschizi radioul.

Este miezul nopţii

mai poţi prinde ultima ediţie

reglează frecvenţa

şi ascultă starea vremii!

Starea vremii mele, iubito!

Unter den Linden*

                                       de Ion Bogdan MARTIN

Frunze lipicoase de tei

Mari şi rotunde

Galbene şi arămii

Sunt tot mai multe

Sub paşii mei apăsaţi

Sunt frunzele din toţi anii...

Din toţi anii

Care s-au strâns tot mai mult

Şi-n loc să mă poarte tot mai sus

Miile şi miliardele de straturi

Mă fac

Din ce în ce mai mult

Părtaş cu lipsa lor de clorofilă

Doar copacul dun care s-aun prelins

Stă mândru şi drept

La poalele pădurii de oameni

*lb.germ., Pe sub tei

Original mix

de Ion Bogdan MARTIN

Este timpul să fugi

Să dispari în neant

În neantul sufletului tău de copil

Lasă-le, Doamne iartă-mă!,

De obligaţii şi datorii

Fugi, băiete, fugi!

Auzi muzica?!

Prinzi ritmul?

Este melodia care ţi se potriveşte

Bate tactul şi îngână refrenul!

Fugi, tinere, fugi!

Ai întâlnire cu visul

Cu „A fost odată ca niciodată...”

Fugi, domnule, fugi!

Societatea vine tare din urmă

Fugi şi îngână refrenul

Lui Billie Holiday:

„I’ve got a date with a dream”

...

Rezultate finale la Concursul de Dramaturgie pentru copii, Editia 2012

Concursul de Dramaturgie pentru Copii si-a desemnat castigatorii

Pentru cel de-al şaselea an consecutiv, Concursul de Dramaturgie pentru Copii ''100, 1000, un milion de poveşti'', organizat de Teatrul Ion Creangă, a lansat tuturor autorilor dramatici români provocarea de a-şi promova creaţiile originale (nepublicate) adresate celor mai mici dintre cititori prin intermediul unei antologii special dedicate publicului tânăr. Scriitoarea Carmen Dominte este marea câştigătoare a ediţiei din 2012, textul său, ''Lumea lui Paparin'', care a obţinut cel mai mare punctaj din partea juriului, urmând să fie montat în stagiunea viitoare pe scena Teatrului Ion Creangă. Într-un demers amplu, care-şi propune dezvoltarea unei literaturi dramatice autohtone pentru copii şi, implicit, a unui repertoriu spectacular naţional, Teatrul Ion Creangă, în parteneriat cu Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, secţia Dramaturgie şi critică teatrală, a căutat în fiecare an, începând din 2007, să descopere şi să valorifice cele mai importante direcţii de evoluţie artistică în domeniul pieselor de teatru româneşti pentru copii, urmărind, în special, felul în care pot fi receptate/reprezentate poveştile de astăzi ale copilăriei. Şi la această ediţie, misiunea juriului format din scriitorii Lucia Verona, Horia Gârbea, Emil Mladin şi Ioan Gârmacea a fost una extrem de dificilă, dintre cele aproape 30 de piese înscrise, alegându-se cele trei care urmează să fie prezentate ca spectacole lectură de către actorii Teatrului Ion Creangă şi să fie incluse în antologia lansată în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii ''100, 1.000, 1.000.000 de poveşti'', care se va desfăşura între 29 septembrie şi 6 octombrie la Bucureşti. Astfel, marele premiu i-a revenit lui Carmen Dominte (care participă încă din 2007 la Concursul de Dramaturgie ''100, 1000, un milion de poveşti'', multe dintre textele trimise fiind premiate la ediţii anterioare), pentru piesa ''Lumea lui Paparin''. Celelalte două piese care vor face parte din antologie sunt: ''Don't give up, mamaie'', de Ion Martin şi ''Grea e viaţa de pitic'', de Gheorghe Truţă. Vă aşteptăm la FITC 2012 să descoperim împreună povestea băieţelului care porneşte în căutarea unei lumi fără colţuri, a oamenilor mari care nu şi-au pierdut sufletele de copii, precum şi aventurile fantastice ale piticului Ion.

PRIVEŞTE…

                                                                                          de i. b. martin

Cine e orb, deşi vede

copacii, oamenii, toamna, cerul

cum se răsfrâng în

privire?

Cine e surd, deşi aude

plânsul, surâsul, răsufletul

pământului

al ceţii

al sufletului

cum îi cutremură

pieptul?

Cine e laş, deşi bravează

în faţa ruşinii

în faţa durerii…

Cine nu urcă, deşi muntele

îi stă  devotat

la picioare…

Cine nu recunoaşte glasul

iubirii,

deşi inima grea

încătuşată

luminată abia

îi tresaltă…

Cine …

Cine…

Hai, aşază-te în faţa oglinzii…

Vezi?

Răspunsul

e în adâncul acelei priviri

care se uită

tot mai adânc

în tine

în cel mai neştiut ungher

până la cea mai nebănuită

amintire…

Răspunsul pe care-l aştepţi

pluteşte…

se zbate…

adie…

e fără cuvinte.

Acum închide ochii

şi priveşte…

Priveşte bine!

Cine… 

R U G Ă

Prea Cucerniciei Sale, Părinte Adrian Beldianu,
Preot paroh al Mănăstirii "Mihai Vodă" - Bucureşti


R u g ă

de Ion Bogdan Martin


Aud stihirile samoglasnice
Şi mă rog,
Din Dumnezeul Trinitar,
Asupră-ne, să se coaboare Sfântul Duh,
Cel dătător de viaţă,
Şi să ne miruiască,
Să ne mântuiască,
Să ne iubească,
Să ne îmbuneze,
Să ne-ntremeze
Pe noi românii
Şi pe toţi trăitorii
Acestui pământ încercat!
Şi să vedem mai bine,
Să auzim mai bine
Şi să înţelegem mai bine,
Acum şi în vecii vecilor,
Amin!

AVANT LA LETTRE

Avant la lettre


de Ion Bogdan Martin



Teleleici sleite, de vremi şi veaţă,
Înstrăiate în caţaveici c-o statură mai mare
Culcau, din faptul noaptei, marfa ponosită
Pe josu, pe strenţe,
În iarmarocul femeiesc
De la Târgul Cucului
Alimănit la maizăzi de Sf. Gheorghe cel Nou.
Dar aiasta numa’ marţa şi vinerea,
Pe la 1785,
Pre timpul Mavrogheniului fanariot
Care, mărnicosu din fire,
Spre nebunirea bucureşteanului de rându,
Dădese nizam breslei zlătarilor
Să-i înveşmânte în aur
Coarnele cerbilor
De la birja domnească!
Aci, muierile îşi toiau marfa,
Haine vechi – bulendre
Şi pânzături pentru cocoanele scăpătate de la oraşu.
Estimp, târgu’ să împlea
De baraşnici,
Mai ales după prânzare
Ş-atunci, să te ţii tocmeli la bazea,
La mexică şi testemele
Pentru mardalâc.
Care mai de care să facă alişveriş,
Chilipir pentru procopsală.
Când o boace de codană gureşă s-auzi dintre boscârţe,
Şi paos în tot târgu’ să puse.
Ş-aşa ghizdava sfadnic glăsi:
„Bă, mocârţelor, grăim în toatele idiomurile lumii
Da’ în dulcea limbă românească, noi, când am mai rostui?!”
Paosul să sâmţa, cale dă 10 poşte,
Taman până sus în talanga bisericii...
„Lasă!, zisă un voinic, c-o uitătură mânecătoare,
O să vie unu’, Eminescu, fiu de căminar,
Ş-o să-i ştudiruiască pre toţi!”
Şi când baraşnicii auziră aşa minunăţie
Începuseră a urla din afundul rărunchilor:
„Scumpăr Iminescu, scumpăr Iminescu...”,
„Dau mii dă galbeni şi comori pentru Iminescu!”,
„Dau toată avuţia, neamuleee...!”

Hai cu...

Hai cu...

de Ion Bogdan Martin


Hai cu mine-n nemurire
Sus în deal la mănăstire

Hai cu mine la plimbare
Prin fân proaspăt şi cicoare

Hai cu mine peste ape
Să vedem peştii de-aproape

Hai cu mine la taifas
Ş-om vorbi prin gând şi glas

Hai cu mine-n gara nouă
Să stropim trenul cu rouă

Hai cu mine-n circul vechi
Să ne tragem de urechi

Hai cu mine la femei
Tu cu una, eu cu trei

Hai cu mine, Sigmund Freud, în idilica-mi poveste
Unde visul n-are capăt iar mesajul... te priveşte!

Lansare carte Bookfest 2011 - Teatru "Tranka-Fleanka"