miercuri, iulie 11, 2012


PRIVEŞTE…

                                                                                          de i. b. martin

Cine e orb, deşi vede
copacii, oamenii, toamna, cerul
cum se răsfrâng în
privire?
Cine e surd, deşi aude
plânsul, surâsul, răsufletul
pământului
al ceţii
al sufletului
cum îi cutremură
pieptul?
Cine e laş, deşi bravează
în faţa ruşinii
în faţa durerii…
Cine nu urcă, deşi muntele
îi stă  devotat
la picioare…
Cine nu recunoaşte glasul
iubirii,
deşi inima grea
încătuşată
luminată abia
îi tresaltă…
Cine …
Cine…

Hai, aşază-te în faţa oglinzii…
Vezi?
Răspunsul
e în adâncul acelei priviri
care se uită
tot mai adânc
în tine
în cel mai neştiut ungher
până la cea mai nebănuită
amintire…
Răspunsul pe care-l aştepţi
pluteşte…
se zbate…
adie…
e fără cuvinte.

Acum închide ochii
şi priveşte…
Priveşte bine!

Cine…